Recenzie – Shazam!


Precum un copil în corpul lui Superman, Zachary Levi are o carisma pură într-o saga de benzi desenate care traversează o linie minunată între satiră și sinceritate.

În „Shazam!”, Zachary Levi joacă atât de bine încât este irezistibil. El este un om puternic, plin de mușchii, cu o lumină pe piept, care proiectează grozav o modă veche despre cum poate fi un super-erou. Dar, de asemenea, el este în interior un adolescent, iar rezultatul acestui act de balans a corpului este personajul, Shazam, care este atât băiat cât și bărbat.

Levi, actorul în vârstă de 38 de ani, cel mai bine cunoscut pentru rolurile sale din „Chuck” și „The Marvelous Mrs. Maisel”, părea întotdeauna puțin pe partea generică, dar în „Shazam!”, purtând un aspect al anilor 1950 cu un costum roșu și o pelerină albă care arată că o față de masă dintr-un restaurant, este o bucată de pop art, cu ochi care (literalmente) se holbează, cu părul negru care lucește este pur și simplu perfect și cu un zâmbet care ne spune: „Nu am nici o idee dacă crezi asta, pentru că nici măcar eu nu pot să cred că sunt un super-erou”.

Are un fel de look și atitudine în care ți-ai putea imagina un actor precum Ben Stiller. Dar trucul lui Levi este că nu doar se distrează, ci este total sincer în ceea ce face. În „Shazam!”, pare să vedem o satiră cunoscută a unui film făcut după benzi desenate, care este, de asemenea, în fiecare cadru este pur autentic. Filmul este plin de parodie, dar faptele lui Shazam sunt foarte amuzante, mai ales pentru că sunt uimitoare și pentru el.

Filmul, regizat de David F. Sandberg („Annabelle: Creation”) cu scenariul de Henry Gayden, este creat pe un șasiu destul de standard. Eroul, Billy Batson, este un copil de pe stradă, jucat de Asher Angel, care a fost abandonat de mama lui adolescentă și care a trecut prin multe case de plasament. Nu e un copil rău, doar e plin de resentimente față de comportamentul pe care l-a primit. Așa că, atunci când ajuge într-o casă de plasament unde majoritatea copiilor sunt răi, face tot posibilul pentru a nu fi ca ei, fiind cel mai blând rebel.

La fel este și Freddy (Jack Dylan Grazer), un orfan furios cu handicap, care îl învață pe Billy despre super-eroi. Este un lucru bun deoarece Billy este curând tras în peștera mistică a Vrăjitorului (Djimon Hounsou), un profet bărbos care caută „singurul suflet care este demn”, iar Billy se dovedește a fi acel suflet. El este ales să devină Shazam, pe care îl întruchipează ca pe un Superman junior cu o atitudine nevrotică.

Există deja o tradiție a filmelor cu super-eroi care nu se iau în serios. Dar poate „Shazam!”, în felul său de povește, se simte ca un film perfect în timp ce universul filmelor de benzi desenate – nu doar Universul Marvel Cinematic sau Universul Extins DC, dar întregul univers al filmelor de benzi desenate cu buget mare, care acum amenință să mănânce cinematografia, dacă nu și sufletul noastru – a crescut atât de tare și are importanță proprie.

„Shazam!”, pe de altă parte, este o comedie de acțiune ușoară, amuzantă, întemeiată, impresionantă și impetuoasă, despre un băiat în corpul unui super-bărbat. Levi nu-l joacă pe Billy ca pe un copil tânăr ci dimpotrivă, el este inteligent și rapid. Dar Billy nu are nici un sentiment al unui adult, iar Levi folosește acea calitate nevinovată pentru a prelua materialul de super-erou – și pentru a-l lăsa pe Shazam să-și descopere identitatea într-un mod care face din el cea mai proaspătă poveste de origine. Există un montaj foarte bun în care Shazam își testează puterile într-o serie de clipuri pregătite pentru YouTube. Chiar dacă puterile în sine sunt standard (antiglonț, poate zbura, aruncă fulgere precum Zeus), experimentarea lui de fiecare dată se simte fără precedent.

Ticălosul în acest film este Mark Strong, în rolul lui Dr. Thaddeus Sivana, care joacă un tip rău care el însuși este un copil neînțeles – de fapt, capitolul de deschidere din film este dedicat poveștii sale de origine. E un vrăjitor chel cu un ochi laser și cu un bagaj plin de probleme cu tatăl lui. Dar mai ales el este gelos că Vrăjitorul nu la ales pe el, iar acea invidie ia dat o super-putere. Puternic, un actor bun care aduce un umanism rănit acestui caracter conturat. Confruntarea climatică dintre el și Shazam, care are loc la un carnaval, este un duel destul de bun în materie de efecte speciale, iar motivul pentru care aste funcționează este deoarece mereu se simte ceva personal.

Nu este nici un accident faptul că Shazam arată de modă veche. El a apărut pentru prima dată în benzi desenate în anul 1939, iar în anii ’40 el a fost cel mai popular super-erou din benzile desenate americane, depășind-ul chiar și pe Iron Man. Inițial el a fost cunoscut sub numele de Căpitanul Marvel și a fost redenumit în 1972 ca Shazam. Tot ce face Shazam, de la primitul de gloanțe în fața la schimbarea în și din identitatea de super-erou o face prin cuvântul „Shazam,” pare atât de brav și face parte din farmecul filmului. „Shazam!” sugerează că, dacă luați în serios puterile unui super-erou, este posibil să nu vă conectați total la spiritul de benzi desenate.
Filmul ne spune: Trebuie să chicotiti la chestiile astea. Asta face parte din aventură.